În vremea aceea era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare, zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu! Și Iisus l-a certat, zicând: Taci şi ieşi din el! Și, scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el. Şi s-au spăimântat toţi, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este această învăţătură nouă și cu putere? Că şi duhurilor necurate le porunceşte și I se supun. Şi a ieșit vestea despre El îndată pretutindeni, în toată împrejurimea Galileii.

Fraţilor, gura noastră s-a deschis către voi, corintenilor, inima noastră s-a lărgit. În inima noastră nu sunteţi la strâmtorare; dar strâmtorare este pentru noi în inimile voastre. Plătiţi-mi şi voi aceeaşi plată – vă vorbesc ca unor copii ai mei: Lărgiţi şi voi inimile voastre! Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar, sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idol? Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis.